"Alergam de mai mulți ani până să încep să lucrez cu Radu, dar cu prea puțină structură, așa că am vrut să văd la ce rezultate pot ajunge cu ajutorul unui antrenor. În doar câteva luni am ajuns să alerg mai bine decât m-aș fi crezut în stare și am prins încredere să abordez și distanțe mai lungi. A fost cea mai bună decizie, pentru că altfel aș fi ezitat să fac trecerea la ultra de capul meu sau cu programe de pregătire „de pe net”. Așa, am încredere că urmez un program bine gândit și am pe cineva care să mă ghideze și să îmi ofere sfaturi – și motivație – ori de câte ori am nevoie. Antrenamentele... sunt mai grele și mai creative decât ce aș face eu pe cont propriu. Dar e mult mai relaxant să am programul săptămânal gata făcut, decât să încerc să mi-l gândesc eu, cu greșelile inerente. Acum aștept seara de luni cu entuziasm – și puțină teamă, recunosc – să văd ce mi-a pregătit. Îmi pare rău doar că n-am făcut pasul acesta mai devreme!"

"E greu de exprimat cât de mult am evolut în alergare cu Radu. Asta pentru că e aproape imposibil să compari cursele pe care le fac eu între ele. Dar pot sa spun asa: fără a ma antrena specific pentru un maraton de șosea, am reușit să cobor de la 4 ore fix la 2h 52. Asta având în spate o relație de încredere, deschisă în care ne spunem lucrurile simplu, (prea) direct și cu scopul de a crește. Și eu, și el."

"Am lucrat cu Radu de la Team Run în cursul anului 2019 și începutul lui 2020, până a venit pandemia. Am decis să lucrez cu un antrenor pentru că mă accidentam, periostita, inflamație a membranei ce îmbracă osul tibial. Împreună cu Radu am reușit să cresc volumul de antrenament de la 50 kilometri pe săptămână cu dureri de picioare până la 100 kilometri pe săptămână fără absolut nicio durere. În timpul cât am lucrat cu Radu mi-am bătut aproape toate recordurile în antrenamente, păcat de pandemie că s-au anulat toate cursele și nu am putut să profit de forma de atunci. Din păcate situația personală nu mi-a mai permis să continui să lucrez cu Radu, dar abia aștept ca lucrurile să se îndrepte și să putem începe să lucrăm împreuna din nou. Îl recomand cu încredere pe Radu, un antrenor excelent, cu foarte multă răbdare care se adaptează nivelului și obiectivelor fiecăruia."

"Lucrez cu "Milea" fără oprire din 2016. Între timp s-au scurs multe mesaje, mii de kilometri alergați, zeci de linii de finish trecute "împreună". Ca orice relație de lungă durată, a evoluat. De la o negociere (ceartă?) continuă pe fiecare antrenament la un parteneriat în care aproape știu pe de rost ce o să primesc în fiecare luni, și el știe la fel pe de rost ce o sa fac cu antrenamentul primit. Radu e mereu acolo, să mă înpingă de la spate, să îmi dea un șut în dos când trebuie, să îmi amintească că mai am X săptămâni până la nu-ș ce cursă, sau să mă lase în pace atunci cand am nevoie de asta. Știu că visele mele, așa nebunești cum sunt, sunt și visele lui."

Eu l-am întalnit pe Radu cu niște ani în urmă când, cu moralul la pământ din cauza unui DNF pe care nu-l prevăzusem nici o secundă, iar în stilul lui caracteristic atât de cunoscut, a presărat încă puțină sare pe rană, spunându-mi că, evident, eșecul meu era de așteptat. Nu știe și n-o să afle  cât m-a bântuit cu vorbele lui. Cam până m-am enervat și-am zis hai să vedem cât e el de deștept, ia să mă antreneze să vedem ce poate scoate din mine dacă e așa șmecher. Și-am mers pe mâna Team Run vreo 2 ani, timp în care rezultatele nu s-au lăsat prea mult așteptate. Însă a trecut timpul, prioritățile s-au schimbat la un moment dat, timp de antrenamente nu a mai existat în aceeași măsură și ușor-ușor, alergarea a trecut în plan secundar. Încercam singură să-mi mențin oarece nivel fizic însă lipsea total motivația de a respecta un program de antrenament, scuzele de genul “sunt obosită, mă doare genunchiul, nu am timp, plouă afară și e frig” s-au înmulțit și deveniseră obișnuință. Însă în alergarea chinuită pe care o mai reușeam o dată pe săptămână, realizam că îmi doresc de fapt ceva mai mult de la mine și cumva, nu sunt pregătită să renunț definitiv la ceva ce îmi aducea bucurie. Și pentru că prima experiență Team Run a funcționat pentru mine o dată și Radu e total insensibil la lamentările mele că “eu nu pot, e prea mult și prea greu”, am reintrat încetisor în pâine. Cu ceva neîncredere ca voi fi dispusă să mai trag la fel ca în trecut, că îmi voi găsi timp și chef, și asa mai departe. N-aș știi sa zic ce si cum “vrăjesc” oamenii aștia în structura antrenamentelor, însă reușesc să mă lase perplexă dupa ce vad, la finalul fiecarui antrenament, ce am reusit să fac eu cu mine. Pentru cineva ca mine, faptul că am un program pe care îl respect cat pot de strict doar să nu-i văd mutra dezaprobatoare a Bărbosului, mă ține în priză și mă motivează să ies la “muncă”, chiar dacă în ziua cu pricina mi-a cazut tot cerul în cap și doar tempo-urile lui cu pulsul în gât îmi lipsesc. Sentimentul de după antrenament însă, momentul ăla de “uite, frate eu am facut asta”…merita tot chinul. Chiar dacă bombăn și trimit gânduri nu tocmai prietenoase la adresa task-urilor din plan, știu că fară programul lor n-aș face nimic. Și încă ceva. Descopăr cu uimire la adresa mea că nu mai contează prea mult dacă plouă și bate vântul cand în ziua aia în program e fartlek sau pante. A, în poza de mai jos încercam sa-i spun că nu urc Sorica. Că nu pot, nu am chef și motivație, nu vreau, etc. Raspunsul lui: “o să regreți, dacă nu urci”. Ce să zic, l-am crezut. (chiar dacă fiecare picatură de luciditate rămasă îmi urla că greșesc amarnic). Morala mea: planuri de antrenament gasești oriunde acum, e plin internetul de tot felul de antrenori, în alergare, ca și în politică, toți știm ce trebuie sa faca alți  Ba chiar, după ce alergi de capul tău o perioada de timp, te poți convinge singur că ești cel mai bun antrenor al tău. Poți pierde timp alegând oricare din variantele astea, e vorba doar de ce iți dorești de fapt. Eu am descoperit însă că atunci când lucrezi cu cineva căruia îi acorzi încredere chiar dincolo de ce crezi tu că poți face, doar atunci apare evoluția. Și cu asta se ocupa Team Run – te duc acolo unde habar n-aveai că ești în stare să ajungi.

Am descoperit Team Run acum doi ani când simțeam că am nevoie de o motivație, iar de atunci antrenamentele au devenit adevărate plăceri și provocări totodată. Nu îmi imaginam să fiu capabilă de atâtea lucruri, dar Radu mă cunoaște mai bine, iar antrenamentele sunt făcute special pentru mine. Când ceva mi se pare greu, nu mă mai plâng că la început, căci imediat îmi aduc aminte cuvintele lui: "primești doar ce știu că poți face", așa că munca lui se vede nu doar la performanța la care am ajuns, ci și la încrederea în mine, în plus mă face să mă autodepășesc. El a reușit să-mi îmbunătățească mult mai multe aspecte decât mă așteptam eu. Pur și simplu îl iubesc pentru că mă face să am visuri mărețe la 43 de ani și să cred că sunt capabilă să mi le împlinesc.

Partea delicioasă cu alergarea de distantă lungă e că mereu descoperi ceva nou, mereu ai de învațat, ajustat si corectat, iar timpii, locul în clasament și performanțele variază mult în funcție de context. Cu cât te trage ața către probele mai lungi cu atât devine mai complexă noțiunea de reușită. Nutriția, starea emoțională, echipamentul, motivația de a alerga cu un anumit ritm, condițiile meteo, contează și ele pe langa partea pur fizică: slow fiber-ul din dotare. La ultramaraton nu știi dacă cel din spate e mai bun sau doar n-a avut chef, sau a avut o zi în care nu s-a simțit fizic bine. Ierarhiile sunt înșelătoare dar posibilitatea de a progresa e mult mai mare decât la o cursă scurtă; și obiectivele, și satisfactțile sunt generoase. Totul e imprevizibil: nu știi dacă și când o să lovească starea de rău sau cât va ține episodul euforic cu ‘’ce fain alerg acum’’. Predicțiile sunt greu de făcut chiar și când alergi a doua oară același traseu de concurs. Pentru că natura nu ofera condiții de laborator, starea terenului și temperatura se schimbă. Și atunci ce să compari? Cum evaluezi progresul? Să nu uităm că și corpul tău este tot un sistem în continuă mișcare. Vrei sa obții un timp mai bun? Gândește-te, poate ceea ce ar trebui urmărit este sa obții același timp cu consum și efort mai mic. Dacă ești tentat să încerci trecerea la curse mai lungi apelează cu încredere la Team Run și vei afla răspunsuri personalizate la toate întrebările de mai sus. Vei începe o călătorie minunată, în care nu vei fi singur, pentru că vei avea acces la experiența teoretică și practică a unor oameni faini, atât antrenori cât și inimoșii colegi din grup.

Am apelat la Team Run pt că aveam nevoie de cineva care să-mi organizeze antrenamentele, să mă puna să fac și antrenamente specifice, să mi le organizeze în timp în raport cu obiectivele mele și să mă oprească în a face tâmpenii gen săptămână și cursa. După 5 ani de lucru cu Radu Milea sunt tot aici, avem o relație pe termen lung și am crescut că alergător iar procesul meu de formare este unul care continua, desi anii se aduna și la mine. Nu e vorba doar de antrenamente de alergare, Radu îmi oferă sfaturile, sugestiile și imboldurile necesare pentru a putea progresa și pentru a evita accidentările. La 44 de ani sunt mult mai în forma fata de cum eram la 30.

Am inceput sa alerg "serios" din 2016. Am citit tot ce am prins legat de alergare, mi-am setat nenumărate obiective și am alergat mii de kilometri, dar inevitabil după câteva luni de antrenament, mă întorceam cu capul plecat în cabinetul de kinetoterapie, cu vreo tendinită, fascistă sau metatarsalgie (am și învățat multe cuvinte noi). Primul ajutor: 3 săptămâni stop alergare și reluare după 3 săptămâni cu maxim 5 min pe zi. Frustrare maxima. Până când într-o zi am dat peste site-ul Team Run și am aflat de Radu Milea. N-am stat prea mult pe gânduri și am platit o lună de antrenament. In câteva ore am primit un apel. Era Milea. M-a sunat, ca să ne cunoaștem, daca urma să lucrăm împreună. Am povestit o oră despre ce înseamnă alegarea de anduranță pe coclauri, ce obiective am și cat sunt de realizabile. In 5 luni alergam mai repede decât oricând până atunci și parcă nu puteam sa obosesc oricât aș alerga. Eram gata pentru prima cursă sub îndrumarea lui Radu. Dar după încă o lună a venit pandemia, plus o accidentare urâtă necauzata de alergare, care m-a pus pe tușă timp de 10 luni. A trebuit să întrerup antrenamentele. Dar nu și comunicarea cu Radu. Periodic mă contacta să mă întrebe cum mă simt și cum merge recuperarea, și să îmi recomande antrenamente de mers activ care să mă ajute la revenire. La finele celor 10 luni, am reluat antrenamentele de alergare. După 2 luni am alergat prima cursă și până la finalul sezonului am bifat 2 maratoane montane cu rezultate mult peste așteptările mele (nu și peste ale lui Radu), multe semi-uri și un PB la semimaraton pe plat mai bun cu aproape 5 minute! Am primit chiar și un "nu e rău deloc" de la Radu, care venind de la el înseamnă mult 🙂 Daca mai pui și comunitatea TeamRun unde poți primi sfaturi și de la alți alergători cu experiență non-stop, n-ai cum sa nu reușești să obții tot ce îți propui legat de alergare.